Page 30 - Revista Codreaniada nr.5

CONTINUAREA STUDIILOR ÎN STRĂINĂTATE – Franța, SORBONA

Am început școala în Italia, unde am făcut, deci, primele
patru clase. Ai mei au decis să se întoarcă în țară tocmai
când începeam gimnaziul, pentru a-mi facilita
acomodarea. Am avut, după asta, parcursul obișnuit al
unui elev bârlădean: am terminat Școala 11, am intrat la
Codreanu, la Filo, și m-am înscris, după bacalaureat la
Facultatea de Limbi și literaturi străine a Universității din
București, unde am intrat pe loc de olimpic, datorită unui
rezultat la naționala de franceză. Tocmai asta am și decis
să studiez, Filologie Franceză-Germană. În anul II, m-am
înscris la programul de burse Erasmus+, am fost
acceptată și am și plecat în semestrul 5 în Lyon, Franța,
ultimul semestru dinainte de pandemie. Tocmai acest
scurt sejur (4 luni, din care două petrecute preponderent

Teodora Popa în grevă) m-a și convins că nu îmi pot continua studiile tot
în România. Asta și rememorarea continuă a ,,perioadei
Absolventă a Colegiului Codreanu, mele italiene”, care nu făcea decât să îmi accentueze
a studiat la Facultatea de Limbi și frustrarea față de sistemul românesc de învățământ. Așa
literaturi străine a Universității că, în plină perioadă de urgență, am candidat pentru un

din București, iar în prezent loc la masterul de Literatură franceză la Sorbona (Paris
urmează masterul la Sorbona. IV), unde și studiez acum.

Primii ani de facultate, în țară
Experiența mea la UniBuc poate fi calificată cu orice adjectiv care vă vine în minte. A fost o
perioadă frustrantă, dar și una extrem de fecundă, în care am reușit să îmi definesc foarte bine
centrele de interes și aspirațiile. Frustrantă din cauza atitudinii profesorilor, bogată datorită a ceea ce
spuneau aceștia. Vă puteți da seama, însă, că a fost cel puțin un pic mai bine decât a fost rău, având

în vedere că am ales totuși să îmi continui studiile în același domeniu.

Am ales să merg la FLLS în ciuda tuturor recomandărilor și sfaturilor neavenite cu care mă
bombardau toți cei din jurul meu. Există în percepția noastră un fel de clasament foarte rigid al
facultăților și universităților, în care unele sunt bune și altele, rele, punct. „Limbile străine sunt pentru
cei care vor să facă o facultate de dragul de a o face ” – de prea multe ori am auzit asta. Am fost mereu
o elevă foarte bună și toată lumea îmi dădea de înțeles, mai direct sau mai pe ocolite, că „mă plafonez”
cu o astfel de alegere, când aș putea să fac Dreptul (un fel de Medicină a umanului!). În liceu eram
tipa care știa franceză. Și mai eram tipa care citea toată ziua. Așa că am zis să fac literatură franceză.
Germana a fost o alegere accesorie, nu o studiasem niciodată înainte și am zis că ar fi o bună șansă
de a descoperi o literatură și o cultură, care mi-erau practic necunoscute.

29