Asamblarea nituită se foloseşte când asamblarea prin alte metode este greoaie. De exemplu, atunci când avem materiale greu fuzibile sau nesudabile, nituirea este metoda cea mai bună de asamblare atât din punct de vedere calitativ cât şi economic.

Îmbinările nituite pot fi: îmbinări de rezistenţă, întâlnite la construcţiile metalice (poduri), îmbinări de etanşare (recipiente de depozitare) sau îmbinări de etanşare-rezistenţă (construcţia navelor fluviale, maritime, recipiente de presiune etc.).

Nitul este elementul de asamblare care diferă după forma capului şi poate fi: cu cap semirotund, cu cap înecat, cu cap semiînecat, cu cap bombat etc. Tija nitului este de secţiune circulară şi poate fi tijă plină, tubulară sau semitubulară (figura 4.6).

Forma nitului utilizat, depinde de forţele care acţionează şi de forma suprafeţelor exterioare.

După felul aşezării relative a tablelor, nituirea poate fi: prin suprapunere (figura 4.7) sau cu eclise (figura 4.8); nituirea cu eclise poate fi cu o eclisă sau cu două eclise.

(Adaptat după Manualul de Mecanică aplicată, clasa a X-a, Gabriela Lichiardopol, Iuliana Mustaţă, Florina Daniela Pişleagă)